Vin când vor în Parlament, au vacanţe peste vacanţe ca să nu dea în greu, mulţi din ei au activitate zero. Sunt parlamentarii noştri în rândul cărora nu se înregistrează nici un deficit de personal, ba dimpotrivă, am putea spune că sunt prea mulţi. Lună de lună achităm, din banii noştri, pentru fiecare parlamentar, circa 10 mii de euro. Le plătim cazarea cu aproape 1000 de euro pe lună ca să stea la Bucureşti în condiţii de lux şi să nu facă nimic. Nu găsim însă 200 de euro pentru a plăti chiria unui medic, care câştigă în medie circa 3 000 de euro, fără să primească vreo facilitate fiscală. Avem cel mai mic număr de medici la 100 de mii de locuitori din Uniunea Europeană, adică înregistrăm un deficit de medici uriaş, căci, deşi achităm din buzunarele noastre circa 9 milioane de euro pentru o singură promoţie de viitori medici de la Carol Davila din Bucureşti, mulţi din ei pleacă din ţară. Dar ce mai contează, parlamentari să avem . La finalul carierei , un medic nu primeşte nici pensie specială, nici vreo recunoaştere, dar primeşte parlamentarul cu vârf şi îndesat, chiar dacă a stat şi a dormit un mandat de doar 4 ani în Parlament. Că unii parlamentari au activitate zero , se poate verifica direct de la site-urile Camerei Deputaţilor şi Senatului. Li se decontează cheltuielile de transport şi beneficiază de deplasări externe, plătite tot din bani publici, de pe urma cărora noi nu ne alegem, în general, cu nimic. Le mai plătim şi un birou parlamentar în teritoriu, dar nu ştie nimeni când şi dacă pot fi găsiţi, ca să nu mai vorbim de ruptura iremediabilă dintre cetăţeanul alegător şi alesul plin de beneficii achitate din buzunarele noastre. Alocăm, în schimb, al doilea cel mai mic procent din PIB din UE pentru sănătatea cetăţenilor, iar asigurările obligatorii de sănătate sunt tot mai mult doar un furt din buzunare, căci nu prea ne mai folosesc la nimic. Punem manageri de spitale doar pe criterii politice şi nimeni nu are nimic de comentat, chit că românii mor pe capete din cauza bolilor considerate tratabile în Uniunea Europeană, dar mortale pentru noi. Sunt tot mai multe voci care acuză pilăreala , dar tot mai puţine care au curajul de a o spune public şi în văzul tuturor şi e de înţeles, căci dacă îndrăzneşte trebuie să-şi cam ia tălpăşiţa din sistemul de stat, care reacţionează foarte prompt la critici şi foarte greu sau deloc când vine vorba de profesionalism, dedicare sau performanţă.În astfel de condiţii societatea românească alunecă uşor, dar sigur, către o nouă zonă de abuzuri, cenzură şi încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului, pe scurt un regim totalitar. Şi dacă tot le plătim parlamentarilor o indemnizaţie babană şi multe alte facilităţi, ne punem întrebarea – dacă medicii pot să plătească chiria pentru locuinţă, nu pot oare şi parlamentarii să renunţe la a ne mai lua banii din buzunare pentru chiria lor la Bucureşti ? Nu de alta, dar nu semnează condica de prezenţă şi în general nu prea vin la muncă.
