Alina Gorghiu i-a aranjat lui Ion Georgescu, fostul „patron” al Mioveniului, o sinecură „călduță” la ADP Sector 6!
Ion Georgescu, fostul primar de la Mioveni, începe un nou capitol de la 1 noiembrie, însă nu în culmea gloriei politice, ci la un post cu mult mai puțin strălucitor, oferit parcă de milă: un loc la Administrația Domeniului Public Sector 6, spun surse autorizate. Numirea, aranjată de Alina Gorghiu și sub conducerea liberalului Ciprian Ciucu, vine ca o încheiere bizară pentru cariera unui om care altădată controla și domina Mioveniul cu o mână de fier.
Să fie acesta destinul politic al unui fost „monstru sacru” local, altădată lider absolut în Mioveni, dar care a sfârșit exilat într-o administrație de cartier în Capitală? Ion Georgescu a avut ani în șir la picioarele sale un întreg oraș, un electorat fidel și un aparat administrativ pus în mișcare pentru fiecare ordin al său. Asta, desigur, până când imaginea i s-a pătat de suspiciuni și scandaluri, când steaua sa a început să apună.
Ce ironie a sorții – să ajungi de la primar de oraș, cu imaginea strălucitoare a unei cariere construite pe promisiuni și alianțe, la un simplu funcționar în sistemul de gospodărire al Bucureștiului! Un final rușinos pentru un om care și-a construit întreaga imagine pe putere și pe control, iar acum trebuie să-și subordoneze experiența unui post ce pare mai degrabă un exil mascat, oferit pentru a-i asigura o ieșire discretă din scenă.
Această „recalificare profesională” nu este doar o răsturnare de situație, ci mai ales o mostră tristă de pragmatism politic. Aranjată de liberali, numirea lui Georgescu la Sectorul 6 arată cum jocurile politice transformă vechii „boieri” locali în soldați docili ai unui sistem pe care poate că l-au criticat cândva. Astfel, liberalii îi întind fostului primar un colac de salvare – nu din respect, ci mai degrabă ca să-l țină departe și de ochii publicului, și de pretențiile politice.
Pentru Mioveni și pentru cei care l-au urmat, finalul lui Ion Georgescu este unul dezamăgitor. Un om cu influență în administrație, ajuns să fie „mutat” la ADP, într-un post creat parcă să-l aducă într-o penumbră administrativă, e un exemplu pentru ce înseamnă de fapt efemeritatea puterii politice și cât de repede se poate coborî din vârful unei cariere construite artificial.
Rămâne de văzut cât de „călduț” va fi acest post în sectorul lui Ciucu, și cât de mult își va putea păstra influența. Căci dacă acest „exil” îi va prii sau nu, e mai puțin important pentru public – pentru Ion Georgescu, însă, rămâne rușinea unei căderi din grăția unui oraș pe care îl avea odinioară la degetul mic.
