Prezentă de mulți ani în majoritatea statelor occidentale, Legea Falimentului Personal va intra, în sfârșit, în vigoare, în luna august și în România. Este o lege prin care persoanele fizice vor putea cere intrarea într-una din cele trei proceduri de insolvență care sunt stabilite prin lege. Acest lucru este însă posibil doar în anumite condiții. Guvernul a aprobat și normele de aplicare și prin urmare, avocatul Cătălin Gherzan, membru al Baroului Argeș încă din anul 2009 , este de părere că nu mai există niciun motiv ca mecanismul falimentului personal să nu se aplice de la 1 august.
Avocatul Cătălin Gherzan este cunoscut în lumea juridică românească și internatională ca urmare a implicării sale în modificarea Legii Adopțiilor, atunci când avocatul Gherzan a asigurat suportul juridic în Parlamentul României dar a susținut, în calitate de președinte al Tricorp Lobby și Legea Lobby-uliui, o lege la fel de răspândintă în țările civilizate ca și Legea Falimentului Personal și la fel de absentă din legislația României.
Cât privește pasul în față pe care Legislativul și Executivul l-au făcut cu privire la Legea Falimentului Personal, ar fi bine de știut că potrivit acesteia există trei proceduri diferite de insolvență însă doar una nu implică instanțele de judecată. Fiind o lege care prevede o serie de etape și condiții dar și implicarea instanțelor de judecată, pentru înțelegerea ei sunt necesare explicații, detalii și lămuriri pe care specialiștii, așa cum e și cazul avocatului Cătălin Gherzan , vi le pun, în următoarele rânduri, la dispoziție.
Înainte de a prezenta cele trei proceduri de insolvență prevăzute de lege, trebuie să precizăm că o persoană fizică care domiciliază sau are reședința în România va putea cere intrarea în insolvență dacă aceasta nu are suficienți bani să-și plătească datoriile (insolvența se prezumă, dacă s-a depășit cu 90 de zile data scadenței) și dacă nu există vreo probabilitate rezonabilă că-și va reveni, pe plan financiar, în următoarele 12 luni, astfel încât să-și poată plăti datoriile așa cum prevăd contractele pe care le-a încheiat și să ducă în același timp un trai rezonabil.
Notă: Publicitatea procedurilor de insolvență ce vizează persoanele fizice se va face prin Buletinul procedurilor de insolvență.
INSOLVENTA PE BAZA PLANULUI DE RAMBURSARE A DATORIILOR
Dacă datornicul consideră că se află în stare de insolvență, dar situația sa financiară nu este total compromisă, poate cere Comisiei de insolvență deschiderea insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor. Aici vorbim practic de o procedură cu caracter administrativ, iar nu judiciar. În acest caz, cuantumul minim al datoriilor trebuie să totalizeze 15 salarii minime pe economie.
Dacă Comisia consideră că există motive pentru deschiderea acestei proceduri administrative, va aproba cererea de intrare în insolvență. Dacă însă aceasta consideră că situația financiară este total compromisă, ea va respinge cererea persoanei fizice și va cere acordul acesteia pentru deschiderea procedurii judiciare (lichidare de active) sau a celei simplificate.
„În vederea deschiderii procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, debitorul depune formularul tipizat reprezentând cererea de deschidere a procedurii insolvenței, în formă scrisă, semnată și datată, în original, împreună cu înscrisurile de care acesta înțelege să se folosească în copie, semnate de debitor pentru conformitate”, scrie în normele de punere în aplicare a legii.
Împreună cu administratorul judiciar special desemnat, persoana intrată în insolvență va stabili un plan de rambursare, pe care creditorii trebuie să-l aprobe și care va fi pus în executare pe parcursul a cinci ani, de principiu. Un aspect important este că, până la aprobarea definitivă a planului de rambursare, executările silite ce vizează persoana respectivă vor fi suspendate pentru maxim trei luni, dar în urma aprobării planului toate măsurile de executare silită vor fi suspendate. În situația în care planul nu este respectat, sau debitorul nu-și achită datoriile curente, se poate cere închiderea procedurii pe bază de plan și deschiderea procedurii pe bază de lichidare de active.
„Planul de rambursare trebuie să fie fezabil, având în vedere perspectivele reale de redresare în raport cu posibilitățile și circumstanțele aplicabile debitorului și cu mijloacele financiare disponibile sau a căror realizare este rezonabil posibilă (…) În cazul în care prin planul de rambursare se stabilește că imobilul locuință al familiei urmează să fie valorificat pentru acoperirea pasivului, prin dare în plată sau vânzare, iar debitorul dorește să rămână în locuință, comisia de insolvență stabilește cuantumul chiriei, ținând cont de disponibilitățile financiare ale debitorului, luându-se în considerare și valoarea chiriei pentru locuințele sociale din localitatea respectivă”, se precizează în act.
Într-un final, planul de rambursare trebuie să fie expresia unui compromis între toate părțile implicate. În normele de punere în aplicare a legii se precizează că, în cadrul ședințelor de conciliere, în care părțile implicate vor negocia rambursarea datoriilor, nimeni nu va putea să impună soluția sa celeilalte părți. Cei care vor fi „meditatori” în cadrul ședințelor de conciliere sunt administratorii procedurii de insolvență (desemnați de comisie, ce sunt numiti si revocati in anumite conditii, descrise clar in norme). „Fiecare dintre părți suportă propriile cheltuieli efectuate cu participarea la ședințele de conciliere”, se prevede în norme.
LICHIDAREA DE ACTIVE IN PROCEDURA JUDICIARA
Cea de-a doua variantă de procedură de insolvență a persoanei fizice are caracter judiciar, de această dată, și presupune lichidarea de active. Din perspectiva Legii nr. 151/2015, la această procedură se ajunge dacă situația financiară persoanei respective este complet compromisă. Atât datornicul poate cere intrarea în această procedură, cât și creditorii acestuia, în situația în care planul de rambursare nu poate fi dus la bun sfârșit.
Și de această dată, executările silite care vizează persoana fizică vor fi suspendate, însă numai după ce instanța a admis intrarea în insolvență. Lichidatorul desemnat de instanță va analiza care sunt datoriile persoanei fizice și va face inventarul bunurilor sale pentru a stabili cum se vor acoperi datoriile și tot el este cel care se va ocupa de toate actele juridice necesare – contracte de vânzare, spre exemplu. După ce a vândut tot ce era de vândut și a înapoiat creditorilor datoriile lor (sau părți din datorii, cel mai probabil), va întocmi un raport final în baza căruia instanța va închide procedura.
Însă datornicul va fi supravegheat în perioada următoare închiderii procedurii, iar eliberarea de datorii reziduale (ștergerea datoriilor rămase neacoperite) se va face numai dacă, după un anumit număr de ani de la data închiderii procedurii a acoperit un anumit procent din datorii.
„În cazul în care debitorul, pe durata procedurii judiciare de insolvență prin lichidarea activelor, în condițiile art. 57 alin. (3) din Lege, intenționează să contracteze noi împrumuturi, adresează, în acest scop, o cerere lichidatorului pentru procedura insolvenței, urmând ca, după avizare, acesta să o transmită instanței. Instanța decide cu privire la cerere și comunică de îndată hotărârea debitorului”, scrie în normele de punere în aplicare a Legii falimentului personal.
PROCEDURA SIMPLIFICATA DE INSOLVENTA
Această ultimă variantă este accesibilă persoanei fizice dacă suma totală a datoriilor sale este de cel mult zece salarii minime pe economie, dacă nu are bunuri sau venituri ce pot fi urmărite în cadrul unei proceduri de executare silită și dacă are peste vârsta standard de pensionare sau și-a pierdut total/cel puțin jumătate din capacitatea de muncă. Și această a treia procedură are caracter judiciar, ceea ce înseamnă că încuviințarea intrării în insolvență trebuie dată de instanță, iar executările silite vor fi suspendate de la momentul încuviințării.
Practic, datornicul este obligat, de la acest punct, să-și plătească datoriile curente la timp, să nu se mai împrumute, să anunțe în fiecare an Comisia de insolvență cu privire la situația bunurilor sale sau dacă obține venituri suplimentare de peste 50% din salariul minim pe economie față de nivelul declarat la momentul cererii de intrare în insolvență. De asemenea, datornicul va trebui să anunțe Comisia dacă moștenește, dacă primește cu titlu de donație sau intră în posesia unor bunuri sau servicii a căror valoare depășește salariul minim pe economie.
În fine, ar mai trebui menționat că datornicii în insolvență nu vor scoate bani din buzunar pentru a-i plăti pe administratorii procedurilor de insolvență și pe lichidatori. „Costurile aferente onorariilor administratorilor și lichidatorilor pentru procedura insolvenței se suportă de la bugetul de stat, din bugetul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, prin bugetul Ministerului Economiei”, se prevede în norme.
Important! Sunt anumite categorii de datornici care nu pot beneficia de prevederile legii falimentului persoanei fizice. Spre exemplu, nu pot cere intrarea în insolvență cei care au fost concediați în ultimii doi ani din motive ce le sunt imputabile, cei care sunt apți de muncă, dar nu au depus eforturi pentru a se angaja, cei care au făcut cheltuieli nenecesare și care puteau să-și dea seama că vor ajunge într-o situație financiară proastă, cei care au fost condamnați definitiv pentru evaziune fiscală, ori cei care au deja deschisă o procedură de insolvență.
Sursa – Avocat.ro
