Nu mai e de glumă cu veniturile obținute de închirierea proprietăților. Fiscul e hotărât să scoată la lumină toți banii proveniți din închirieri iar acolo unde se găsesc chiriași la negru să fie aplicate de urgență și sancțiunile.
În același timp Fiscul vine și cu o serie de precizări astfel încât cei care obțin venituri din închirieri să știe cu exactitate care le sunt obligațiile.
Ca urmare, potrivit legislației în vigoare, persoanele care obțin venituri din închirierea bunurilor din patrimoniul personal, altele decât veniturile din arendare, trebuie să completeze si să depună la ANAF declaratia 220 privind venitul estimat sau pe scurt formularul 220, în maxim 30 de zile de la încheierea contractului. Declarația se depune odată cu înregistrarea la ANAF a contractului încheiat între părți. Pentru înregistrare este necesar contractul de închiriere în original cu precizarea că un exemplar în original va fi păstrat la ANAF si, dacă este cazul, o împuternicire.
Codul fiscal și Codul de procedură fiscală nu au prevederi legale care să oblige rudele să încheie contract de închiriere, dar există obligația declarării la ANAF a contractelor deja încheiate, impozitarea fiind în conformitate cu prevederile Codului Fiscal. Administraţia fiscală nu poate interveni asupra voinţei părţilor exprimată într-un contract de închiriere în ceea ce priveşte nivelul chiriei şi nu poate stabili categoriile de persoane/rude pentru care există obligaţia încheierii unui contract de închiriere. În schimb, există obligativitatea încheierii unui contract de închiriere si a declarării acestuia la fisc în toate situațiile în care proprietarul încasează sume de bani reprezentând contravaloarea cedării dreptului de folosinţă, indiferent de nivelul acesteia.
