Se tot vorbeşte că România are nevoie acută de spitale noi pentru ca rata îmbolnăvirilor şi deceselor cauzate de infecţiile nosocomiale să scadă, pentru ca românii să poată beneficia de saloane curate şi sigure, iar actul medical să poată fi făcut în condiţii normale, aşa cum se întâmplă în toate ţările civilizate. Decesele cauzate de infecţiile nosocomiale sunt tot mai numeroase în ciuda faptului că România raportează, evident în fals, cea mai mică rată din Uniunea Europeană, dar nimeni nu a pus osul la treabă pentru a începe rezolvarea acestei probleme. Ba că nu au bani, ba nu au timp, ba că nu au studii de fezabilitate şi tot aşa până când iata-ne la sfârşitul lui 2018 fără nici un spital construit. Există totuşi o excepţie care le demonstrează tuturor celor care şi-au declarat scepticismul că unde există voinţă, există şi putinţă. Sigur, eforturile au fost imense, iar drumurile la Bucureşti sau în alte părţi pentru a obţine finanţare sau alte ajutoare au fost nenumărate. Sute de ore petrecute pe la uşile ministerelor, pe uşile băncilor. Unele inutile, aşa cum s-a întâmplat în 2015 , altele cu folos. În final, primarul Ion Georgescu a reuşit să ducă la bun sfârşit construirea unui spital care nu este al Mioveniului, ci al tututor argeşenilor şi nu numai, căci au fost luate în calcul toate implicaţiile- de la aparatură medicală de ultimă generaţie şi până la facilităţi pentru medicii care vor lucra aici. Din fericire, Guvernul a dat o mână de ajutor. Chiar pe final de an, pentru spitalul din Mioveni a fost alocată suma de 3,8 milioane de euro. Decizia a fost deja publicată în Monitorul Oficial. Cu această realizare unică în rândul primăriilor, primarul Ion Georgescu se situează în rândul edililor cu cele mai bune mandate, fără de care Mioveniul nu ar arăta niciodată aşa cum arată azi şi nu ar fi contat niciodată, aşa cum contează azi.
