Întrucât la acest moment persoanele fizice nu pot fi nici angajatori, nici beneficiari de muncă zilieră, Guvernul și-a pus pe listă pentru o viitoare reglementare un proiect de lege care să reglementeze desfășurarea activităților casnice.
Prin urmare, grădinarul, bona, cel care ne repară tencuiala, ne face curat în casă ori ne mătură grădina sau ne plimbă câinii nu pot fi proprii noștri angajați, nici zilieri. Singura modalitate în care aceste persoane pot lucra pentru noi e în baza unor contracte de prestări servicii. Chiar și dacă nu există un intermediar, adică o firmă care ni-i pune la dispoziție și cu care încheiem contractul de servicii, aceștia pot lucra ca independenți (PFA, întreprindere individuală) pentru noi, dar tot în baza unor contracte de prestări servicii.
Există o diferență uriașă între prestarea unui serviciu și munca prestată în baza unui raport de muncă. Pentru cel care beneficiază de un serviciu în baza unui contract – clientul – de cele mai multe ori nu există posibilitatea particularizării serviciului pe care îl primește; fie acceptă, fie nu, iar ideea de a stabili o listă de atribuții, de sarcini pentru cel care prestează nu prea există – serviciul X este, în teorie, cam același pentru toți clienții. În schimb, din poziția de angajator, care este una vădit superioară celei de angajat, persoana care vrea să vadă dus la îndeplinire un obiectiv are destul de multă libertate în trasarea atribuțiilor celui care se va ocupa de acel obiectiv, a modului cum se va realiza asta ș.a.m.d.
Rămâne de văzut cât de specifică va fi reglementarea acestui raport special de muncă, întrucât există posibilitatea ca persoanele fizice să nu dorească să devină angajatori dacă asta înseamnă asumarea unui pachet uriaș de obligații și formalități.
