„Ciupercuţa” din Parcul Trivale este fără echivoc un simbol al Piteştiului. De decenii aceasta primeşte la umbra ei orice calător. Mici şi mari, toţi ne-am oprit odată la umbra ei, şi dacă nu am zăbovit sub ea, măcar am văzut-o şi am avut certitudinea că ea este acolo. Ca o mărturie a unor vremuri mai frumoase.
Nu şi Primăria Piteşti. Ea nu o ştie, n-a văzut-o sau a uitat-o. În 2016 toată suflarea administrativă promitea că Ciupercuţa noastră va primi ceva atenţie. Nu cerea mult, câteva scânduri de lemn şi o jumătate de roabă de material de construcţie. Sunt deja doi ani de atunci şi vocea tremurată de promisiunile făcute de consilierii locali şi de primar, nu s-a concretizat în fapte.
Februarie, 2018. Mai jos de Ciupercuţă se construieşte un parc de distracţii, pe locul unui alt fost simbol (Grota). Superb! Pădurea Trivale n-a murit, ea se transformă în betoane. Bătrâna doamnă a parcului priveşte tristă şi apăsată de neglijenţă, întrebându-se: „Oare pe mine mă vor ajuta?”
Are găuri prin toată „pălăria” ei burgheză, şi cu toate astea înfruntă vremea şi vremurile doar intr-un picior. E semeaţă şi mândră, sfidând conducătorii vremelnici şi îmbătaţi de mirosul b…etonelor. Şi totuşi, ne aşteaptă…incă!
