Despre stele cu coadă care prevestesc fie dezastre, fie binecuvântări cerești s-a tot vorbit dar v-ați putea imagina că în timpuri străvechi oamenii munceau la lumina lunii? Mitologia românească este atât de bogată încât cuprinde zeci de variante pentru fiecare fenomen sau pentru fiecare sărbătoare. Așa se face că potrivit unei legende care circulă în ținutul Bucovinei, pe vremea când oamenii munceau la lumina lunii și legile nu erau împărțite, trăia un anume Crăciun. Era așa de rău că nu lăsa pe nimeni să doarmă noaptea . Toate fetele și femeile care munceau pentru Crăciun dar propriile fiice erau betege din cauza bătăilor pe care le primeau de la Crăciun. Maica Domnului rămăsese grea de Ovidenie și plecând de acasă ajunse în Ajun la casa lui Crăciun. Fiind însărcinată, Maica Domnului a rugat-o pe soția lui Crăciun să o primească în casă numai că biata femeie știa că are un bărbat atât de rău încât ar fi fost în stare, în caz că ar fi gasit-o pe Maica Domnului la el acasă, să le bată pe toate așa că a refuzat-o în timp ce îi arată vânâtăile pe care Crăciun I le făcuse tot corpul.
Numai că Maica Domnului știa foarte bine ce fel de viață duceau soția și fetele lui Crăciun cu acesta așa că insistă să fie lăsată să se culce măcar în grajd.. Cu inima cât un purice de frică nevasta lui Crăciun s-a învoit și uite așa Maica Domnului l-a născut pe Isus Hristos ajutată de femeia lui Crăciun. Boii au fost cei care l-au încălzit pe pruncul Isus. Atunci, pe cer s-a arătat și Luceafărul de seară dar au apărut și stelele căci până atunci cerul nu avea decât Luna.
Crăciun a văzut de departe că cerul a început să se umple de stele numai că nu înțelegea ce s-a întâmplat și se întreba în barbă- oare ce aui făcut nebunele astea de mi-au aprins casa?
Și în timp ce Crăciun venea acasă hotărât să le pedepsească pe femeile care îi ‟ aprinseseră casa‟, Maica Domnului i-a vindecat fetele. Celei șchioape i-a pus piciorul la loc, celei oarbe i-a redat ochii iar celei ciunte i-a pus mâinile la loc.
Vine Crăciun acasă plin de mirare. Pe cer străluceau luceafărul de miezul nopții, luceafărul de dimineață și alte mii și mii de stele. Când a văzut toate acestea și după ce a aflat cine e la el în casă, Crăciun a mers la Maica Domnului și a cinstit-o căci a vazut atunci că este fără de păcat. De atunci, Crăciun a devenit ceea ce știm acum că este –adică acel bătrânel simpatic și bun care ne bucură viețile în seara de Ajun cu daruri și lumină.
