Potrivit prevederilor art. 198 din Codul de procedură penală, procesul-verbal constituie mijloc de probă numai cu privire la constatările personale ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, referitoare la fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului. Atunci când în procesul-verbal nu sunt consemnate constatări personale ale organului judiciar, ci declaraţii ale unor persoane care au cunoştinţă despre o faptă prevăzută de legea penală, aceste declaraţii pot constitui mijloace de probă numai dacă provin de la suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente sau martor şi dacă au fost obţinute cu respectarea dispoziţiilor legale privind audierea acestora.
In cazul in care, organele de urmărire penală au procedat la audierea persoanelor cu privire la care exista bănuiala că au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, mai înainte de a dispune continuarea faţă de acestea a urmăririi penale, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 305 alin. 3 din Codul de procedură penală, mai înainte de a li se aduce la cunoştinţă persoanelor în cauză că au dobândit calitatea de suspect, de a le informa cu privire la faptele pentru care sunt cercetate, încadrarea juridică a acestora, precum şi cu privire la drepturile prevăzute de art. 83 din Codul de procedură penală, se considera nu au fost respectate dispoziţiile legale menite să asigure respectarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil.
In aceasta situtie, este incident cazul de nulitate relativă, prevăzută de art. 282 al.1 C.pr.pen., care atrage excluderea din materialul probator a proceselor-verbale, deoarece vătămarea adusă inculpaţilor nu poate fi înlăturată altfel
