Elisabeta Rizea este unul dintre marii eroi ai Argeșului și ai României în memoria căreia statul ar fi trebuit să ridice demult o statuie care să arate peste timp cea mai înaltă formă de patriotism și eroismul cel mai pur al celei care a suferit chinuri cumplite în lupta ei anticomunistă. Statul nu a reușit până acum nimic, iar acum, când cineva s-a gândit ca memoriei Elisabetei Rizei să i se atribuie un monument, niște politicieni necunoscuți și care nu au reușit în viața lor nici măcar pentru o secundă să fie patrioți, caută nod în papură.
Primăria Capitalei a decis ca în memoria Elisabetei Rizea să fie ridicată, în Parcul Drumul Taberei, o statuie.
Atât le-a trebuit unor consilieri locali de la USR care nu au alte rosturi nici prin Parlament, nici prin Consiliile Locale, decât să se opună oricărui proiect. Și o fac cu ipocrizie și cu ticăloșie, căci își argumentează opoziția prin faptul că Elisabetei Rizea nu i-ar fi plăcut să aibe o statuie. La așa argument nu poți să crezi decât că acei consilieri nu sunt decât niște iluștri necunoscuți care nu dau două cepe degerate nici pe țara care îi ține în funcții, nici pe trecutul acestul popor.
În 1950, Elisabeta Rizea a fost condamnată pentru uneltire contra ordinii sociale şi a petrecut şase ani în închisoare, unde a fost torturată.în 1958 a primit o a doua condamnare, de 25 de ani de închisoare.
Luptătoarea anticomunistă a fost eliberată prin decret de graţiere în 1964, petrecând 12 ani în închisorile Jilava, Piteşti, Miercurea Ciuc, Arad şi Mislea. A murit în 2003.
Alături de ea, în totală uitare și dispret din partea autorităților românești se află și argeșeanul Petre Țuțea, omul care și –a pus viața la bătaie pentru libertatea acestui popor și a primit nepăsare .
