Duminica Floriilor este atestată documentar în secolul al IV-lea și este primul Praznic Împărătesc cu dată schimbătoare din calendarul creștin. Această sărbătoare are o simbolistică aparte, căci este ziua în care creștinătatea celebrează intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim înainte de săptămâna Patimilor. Este una dintre sărbători care urmată de Patimile lui Iisus demonstrează caracterul dual al oamenilor și simplitatea ca formă de erudiție și înțelepciune. Se cunoaște faptul că Iisus, dincolo de latura spirituală, a fost cel mai înțelept dintre înțelepții omenirii . înțelepciunea a fost cea care a stat la baza simplității sale . El a intrat în Ierusalim, în ovațiile oamenilor, care câteva zile mai târziu i=au cerut moartea, călare pe măgar și cu o cunună de salcie. Acest moment demonstrează biruința în fața morții.
Duminica Floriilor are o simbolistică profundă care reunește chiar esența existenței pa Pământ.
Potrivit traditiei, atat la Bizant, cat si la curtile domnesti din Tarile Romanesti, sarbatoarea Floriilor se praznuia cu multa solemnitate. Luau parte imparatii (domnii) cu demnitarii lor, carora li se imparteau faclii aprinse ca si la Pasti.
Ramurile de salcie din aceasta zi, intruchipeaza simbolul castitatii si al renasterii anuale a vegetatiei, un substitut fitomorf al zeitei Flora, dar si ramurile cu care a fost intampinat Iisus la intrarea sa in Ierusalim.
Pentru buna desfășurare a acestei sărbători, cu o zi înainte se strâng ramuri de salcie înmugurită care se duc la biserica pentru a fi sfinâite de preot. Dupa sfințire ramurile sunt luate acasa de către credincioși pentru a împodobi cu ele icoanele, ușile, ferestrele, intrările în grajduri sau pentru a le pune la fântâni și la streșinile caselor. Femeile mai obisnuiesc și astăzi să le înfigă pe straturile proaspat semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le așeze pe morminte. În mod cu totul miraculos, indiferent cât de în iarnă ar fi plasată sărbătoarea Floriilor, salcia înmugurește pentru a fi pregătită să se dăruiască oamenior spre protecția lor.
Aceste ramuri sfințite se păstrează peste an fiind folosite la tămăduirea diferitelor boli. În scopuri profilactice, oamenii se încing cu „mâțisorii” sfințiți, pentru a nu-i durea mijlocul. Ramurile păstrate la icoane se pun pe foc vara, în momentul în care incepe vreo furtuna sau se aruncă în curte când începe să bată grindina.
