Doar în primele 5 luni ale anului 2017, Romsilva a vândut 5,8 milioane de metri cubi de material lemnos. Aşa arată cifrele oficiale. Tot din datele oficiale rezultă că furtul din păduri ar fi scăzut faţă de anii anteriori. Datele oficiale nu prea coincid nici cu datele ong-urile care desfăşoară acţiuni de protecţia mediului, nici cu cele ale martorilor oculari care spun că, odată ajunşi în zona montană, nu se mai aude cântecul păsărelelor, ci zgomotul drujbelor care taie copacii unul după altul.
Oficialii Romsilva susţin că tăierea pădurilor la ras ar fi de fapt o metodă de igienizare a locului şi că acest lucru nu ar fi deloc dăunător. Imaginile din satelit care arată defrişări masive în majoritatea zonelor din ţară sunt şi ele catalogate drept neconcludente, căci mai marii pădurilor susţin că pe acele locuri s-au făcut de fapt replantări-replantări pe care nimeni nu le vede, nici din satelit, nici cu ochiul liber. Argeşul se numără printre judeţele campioane la furtul de lemn şi sunt voci care afirmă că urşii coboară în localităţi pentru că nu-şi mai găsesc resurse de hrană din cauza lipsei pădurilor. Numărul urşilor care trăiesc în România nu se conoaşte cu exactitate dar există estimări din care rezultă că ar cam fi în jur de 7 000 de urşi. Cam mult , spun cei de la Romsilva şi pare că au dreptate din moment ce suntem campionii Europei, numai că nimeni nu e capabil să gestioneze corect şi în favoarea ţării această situaţie. Una peste alta, reprezentanţii statului consideră că nu lipsa pădurilor i-a scos pe urşi în stradă ci obişnuinţa turistului român de a lăsa resturi alimentare la voia întâmplării. Totuşi, nivelul de împădurire al României, din datele oficiale, care uneori par a fi pe lângă realitate, este de circa 27 % în timp ce nivelul mediu de împădurire în Uniunea Europeană este de 41 %. Diferenţa este colosală dar nimeni nu pare a fi dispus să sisteze, măcar temporar, exploatarea masei lemnoase. În tot acest timp, terenurile o iau la vale, malurile râurilor se prăbuşesc şi oamenii sunt invadaţi de animale sălbatice. Relocarea acestora dintr-o zonă în alta nu este o soluţie viabilă, lucru recunoscut chiar de către oficialităţile statului dar, deocamdată, nu au altă soluţie .
