În anul 2003 Serviciul Salvamont Argeş s-a confruntat cu una dintre cele mai dificile şi dramatice situaţii. Atunci, 4 oameni au murit dar şi salvamontiştii au fost la un pas de a fi surprinşi de o nouă avalanşă. Şeful Salvamont Argeş, Ion Sănduloiu şi-a reamintit faptul că cei 4 oameni care şi-au pierdut viaţa în Făgăraş au fost prinşi de avalanşă în seara de Revelion pentru ca salvamontiştilor să li se dea alarma chiar în prima zi a anului 2003. Imediat au început căutările numai că vremea era atât de aprigă şi a nins atât de mult încât o armată de oameni cauta victimele şi nu reuşea să dea de urma lor. Ultima dintre cele 4 persoane care şi-au pierdut viaţa în avalanşa din 2003 din Făgăraş a fost găsită abia în luna iunie. Situaţia era atât de dramatică încât în sprijinul salvamontiştilor argeşeni au venit şi salvamontişti de la alte servicii din ţară. Ion Sănduloiu îşi aminteşte că au fost puşi chiar salvatorii în situaţii extrem de periculoase. În primele zile de căutare, undeva dupa data de 3 ianuarie, pe la mijlocul versantului salvatorii au observat ceva ce semăna cu un bocanc . Ningea şi zăpada era extrem de instabilă ceea ce determina declanşarea unei noi avalanşe. Şeful Salvamont Argeş îşi aminteşte că au fost atunci atât de multe avalanşe în Făgăraş încât pe una dintre victime au găsit-o îngropată sub 6 metri de zapadă.
Dar cum trebuia să ajungă la ceea ce părea un bocanc, indiferent de riscuri, Sănduloiu împreună cu un coleg care s-a oferit să îl însoţească, au plecat pe versant ,nu înainte de a le spune celorlalţi salvamontişti să fie cu ochii pe ei pentru ca, în caz că îi surprinde avalanşa, să poate fi identificat locul mai uşor. Au reuşit să ajungă la ceea ce părea bocancul victimei numai că nu era vorba decât despre o piatră. Atunci a fost pentru prima dată când şeful Serviciului Salvamont Argeş, s-a gândit serios la idea de a avea câini salvatori căci pentru a putea găsi un om prins de avalanşă în viaţă este obligatoriu să fie localizat în primele 15-18 minute. În caz contrar, nimeni nu poate supravieţui din lipsa oxigenului cu condiţia să nu fi fost deja omorât prin strivire sub greutatea zăpezii sau prin lovire de stânci.
