Numărul produselor tradiționale este în creștere. An de an Ministerul Agriculturii acordă unor noi produse atestate de tradiționalitate, ceea ce reprezintă dovada clară că bucătăria românească are istorie și are produse de o valoare incontestabilă. Pentru a primi un atestat „de produs tradițional” produsul trebuie să fie obținut din materii prime locale, să nu conțină aditivi alimentari, să aibă o rețetă tradițională și să se diferențieze foarte clar de alte produse din aceiași categorie.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a acordat și în 2015, un număr de 204 atestate pentru ‘produse tradiționale’, totalul acestora ajungând astfel la 513, de când a fost modificată legislația în acest domeniu, conform Ordinului 724/2014.
Până în prezent județul Argeș, zonă cu o încărcătură istorică imensă, se situează pe locul trei pe țară în ceea ce privește numărul produselor tradiționale. Pastrama de oaie, cârnații, cașcavalul, urda și brânza de burduf Baci Nicolae, prunele uscate mânăstirești, cașcavalul afumat mânăstiresc, țuica Buzdugan, covrigul muscelean, untul de vacă mânăstiresc, siropul de brad mânăstiresc sunt doar câteva dintre produsele tradiționale provenite din Argeș atestate de specialiști și posesoare de certificate de tradiționalitate.
Se poate observa cu ușurință că produsele lactate sunt foarte frecvente în lista produselor tradiționale și acest lucru nu este de mirare. Românii au fost de-a lungul istoriei mari făuritori de brânzeturi.
Vechile scrieri și istoricii ne asigură că dacii ştiau să facă brânză de calitate superioară care ajungea de multe ori produs de export în special destinat romanilor.
Claudian remarca faptul că dacii aveau brânză, lapte şi carne mai presus de alte naţii dar nu aveau obiceiul de a sacrifica animalele în timpul anului decât dacă acestea erau rănite sau neputincioase .
Caseus valachius sau brânza valahă este consemnată în documente care datează de 700 de ani însă acest aliment aşa cum am arătat deja este mult mai vechi pe meleagurile României.
A.D Xenopol întăreşte toate aceste dovezi legate de prelucrarea laptelui prin afirmaţiile pe care le face în legătură cu abilităţile geto-dacilor de a extrage unt din lapte şi le atribuie acestora calitatea de buni cunăscători ai smântânii şi brânzeturilor
