Doctor în istorie, fost bursier al Arhivelor Franceze şi un om de o frumuseţe intelectuală inegalabilă, Dan Pintilie, directorul filialei Argeş a Arhivelor Naţionale s-a stins din viaţa. A lăsat în urma lui un gol pe care nimeni nu va reuşi să-l umple vreodată căci Dan Pintilie era, dincolo de un profesionist desăvârşit , un istoric de mare clasă şi un om de o bunătate şi o modestie desăvârşite. Credea că nimic nu e întâmplător în viaţa asta şi că nimic din ce trăim nu este nou, dar mai presus de orice, Dan Pintilie spunea despre sine că este un om fericit. Avea totuşi o supărare dar această supărare ne privea pe toţi. Dan Pintilie spunea cândva că nu înţelege de ce nu învăţăm nimic din istorie şi lăsăm mereu şi mereu ca faptele şi situaţiile să se repete căci Dan Pintilie avea capacitatea de a înţelege că istoria se scrie prin repetiţie şi că doar personajele care joacă în ea îi pot schimba cursul cu condiţia să privească şi să înţeleagă semnele vizibile.
Acum, Dan Pintilie a trecut în veşnicie dar a fost atât de special încât nimeni nu îl mai poate înlocui. Putem să îi aducem un ultim omagiu înainte de a ne lua rămas bun de la darul pe care Dumnezeu ni l-a trimis în Argeş pentru a ne învaţă că în lumea asta materială nimic nu este întâmplător şi că destinul fiecăruia îi este oferit la naştere. Trupul neînsufleţit al lui Dan Pintilie, Omului de mare clasă şi rafinament se află la Capela Militară. Dumnezeu să-l odihnească!
