Secole la rând principalele ocupații ale românilor au fost pomicultura și viticultura. I-au ajutat foarte multe pădurile de pomi pe care Dimitrie Cantemir le descria ca fiind păduri întregi cu pomi fructiferi plini cu fructe. Vița de vie a fost și ea la loc de cinste încă era trecută, mărturie stand numeroasele scrieri ale filozofilor greci și romani, dar și amforele grecești pe care dacii obișnuiau să le umple cu vin.
Puțină lume mai știe însă că pe data de 2 februarie există două sărbători- una religioasă – ‟Întâmpinarea Domnului‟ și una ale cărei origini merg până în era precreștină. Este vorba despre Anul Nou Viticol și Pomicol. În vremuri străvechi și foarte rar în zilele noastre, în special în nordul județului Argeș și în unele localități din Transilvania și Moldova, pe 2 februarie toate insectele și păsările care distrugeau recoltele de fructe și struguri erau alungate cu blesteme, iar viței de vie I se aplica un tratament special, căci se considera că este o plantă a zeilor și apoi a lui Dumnezeu care își lasă roadele pe lumea aceasta dacă este tratată cum se cuvine. Așa că, pe 2 februarie, corzile de viță de vie se crestau în patru locuri, sub formă de cruce, se stropeau cu vin, se presărau cu sare, iar în crestătură se înfigeau bucăți de pâine și de slănină pentru ca vița de vie să aibă de toate din aceasta lume si să-și dea rodul.
În concluzie, pe 2 februarie, când francezii sărbătoresc ‟La chandeleur‟, în România începe Anul Nou al Viticulturii și Pomiculturii.
