
Dacian Cioloş, un personaj extrem de sulfuros, despre care vin tot mai multe informaţii potrivit cărora acesta ar fi trădat interesele României în favoarea Franţei, este cel care îi va lua locul lui Emil Hurezeanu la Ministerul de Externe. Fix acolo, după ce a trecut puţin pe la canceria prezidenţială, ocupată cu forţa de un fost ilustru anonim lustruit bine de o parte a presei, Ilie Bolojan.
Devine tot mai clar că măciuca din mâna lui Macron, trebuie aşezată în fruntea unui minister de unde să poată trage sforile pentru Franţa, deşi pe Dacian Cioloş l-a hrănit mereu România.
Trecutul lui Dacian Cioloş este unul de care nici măcar el nu vrea şă îşi mai aducă aminte, mai ales acum când joacă cartea globalismului, a populaţiei fără drepturi şi a dominaţiei LGBT. Căci, da, acest personaj otrăvit a fost cândva un susţinător al extremei stângi, atunci când era infiltrat insidios de grupul de securişti KGB işti şi bişniţari. Erau anii ͗90, ani dominaţi de grupările KGB iste şi bişniţare din fosta Securitate comunistă. De acea perioadă, Dacian Cioloş se face că a uitat cu desăvârşire, dar cel mai mare rău făcut României apare abia când fostul extremist Cioloş, după ce trece prin nişte şcoli din Franţa, devine brusc comisar european pe agricultură, din partea ţării care tocmai îl racolase şi căreia Cioloş i-a jucat cartea, Franţa, aceiaşi ţară care astăzi încalcă toate protocoalele diplomatice şi se vâră cu picioarele încălţate în alegerile din România.
Ca să ajungă comisar european la Agricultură, anumite servicii şi Traian Băsescu, turnătorul de ieri, s-au dat peste cap , dar ajutorul venit din partea lui Nicolas Sarcokozi, pe atunci preşedinte al Franţei, a fost definitoriu. Nu a reprezentat interesele României, ci pe ale Franţei. De altfel, presa franceză l-a numit direct şi fără ocolişuri „comisar european pro – francez” şi aplauda cu ambele mâini faptul că Cioloş aduce Franţei 10 miliarde de euro subvenţie pe agricultură din totalul de 50 de miliarde alocaţi de UE celor 27 de ţări membre. Foarte profitabil pentru Franţa, nu-i aşa ?. Francezul Michel Barnier spunea într-un interviu, negru pe alb, că l-a susţinut pe Dacian Cioloş pentru poziţia de comisar european pentru că ” e apropiat de ţara noastră”.
A trecut şi prin poziţia de premier, pus cu mâna de Klaus Iojannis după ce „a trebuit să moară oameni” tineri la clubul Colectiv. Singura lui misiune, ca premier, a fost să aibă grijă ca România să nu se atingă de vreun ban european, ca să fie din belşug pentru alţii.
Dacian Cioloş nu a lucrat nicăieri, niciodată. A fost mereu pus cu mâna Franţei prin diverse posturi, unele chiar strategice, iar când mâna franceză a luat o pauză, Cioloş a stat pe bară, şomer, trăind şi el, chipurile, din economii. I-au ajuns economiile vreo 7 ani şi acum francezii l-au activat din nou. Dacă cineva acuză că există trădare de ţară, atunci Dacian Cioloş este unul dintre trădători, aşezat confortabil acum lângă un preşedinte neales de nimeni şi care face la rându-i jocurile Franţei.