Declarațiile belicoase recente ale unor reprezentanți ai USR la adresa orei de Religie, a Bisericii Ortodoxe Române și a credincioșilor au stârnit pe bună dreptate reacții puternice în societate. A sugera că religia îi împiedică pe copii să gândească sau a ironiza practicile și simbolurile credinței înseamnă a jigni milioane de români pentru care credința este o parte esențială a identității lor.
Ortodoxia nu este doar o confesiune religioasă. Ea a fost, de-a lungul secolelor, unul dintre pilonii care au păstrat limba, cultura și unitatea poporului român în cele mai grele momente ale istoriei. În vremuri de ocupație, de războaie sau de dictatură, Biserica a rămas alături de oameni, oferind sprijin spiritual și speranță.
Într-o democrație autentică există loc pentru opinii diferite, pentru dezbateri și pentru libertatea de conștiință. La fel de important este însă și respectul față de cei care aleg să creadă, să meargă la biserică și să-și educe copiii în spiritul valorilor creștine. Libertatea înseamnă atât dreptul de a practica o religie, cât și dreptul de a nu o practica, fără ca una dintre opțiuni să fie ridiculizată.
Românii decid singuri dacă își înscriu copiii la ora de Religie. Această alegere aparține exclusiv părinților și trebuie respectată. Nimeni nu ar trebui să le spună că educația religioasă este inferioară sau că valorile creștine reprezintă un obstacol în calea progresului.
Biserica Ortodoxă Română și Armata se numără constant printre instituțiile care se bucură de un nivel ridicat de încredere în rândul cetățenilor, potrivit numeroaselor sondaje de opinie realizate în ultimii ani. Acest lucru reflectă rolul important pe care aceste instituții îl au în societatea românească.
România are nevoie de dialog, de respect reciproc și de unitate, nu de atacuri împotriva credinței sau de războaie culturale importate. Dezbaterea publică trebuie purtată cu argumente și decență, fără a transforma convingerile religioase ale milioane de oameni în ținta ironiilor sau a disprețului.
