
Există oameni care își văd de meseria lor. Și există Mihai Coteț, omul care se crede expert în absolut orice. Astăzi ne vorbește grav despre fonduri europene și PNRR.
Îl vezi vorbind cu gravitate despre miliarde de euro, jaloane, reforme și Comisia Europeană. Numai că, atunci când ajunge la capitolul „cine a gestionat aceste reforme?”, începe un exercițiu de memorie selectivă demn de manual.
Nicio vorbă despre faptul că ministerele care au coordonat multe dintre domeniile unde România are întârzieri au fost conduse ani la rând chiar de colegii săi din PNL sau de aliații de la USR. Finanțe? Fonduri Europene? Dezvoltare? Mediu? Parcă au existat și miniștri liberali pe acolo. Sau, după logica domnului Coteț, în perioada aceea guverna Marte.
Mihai Coteț vorbește despre riscul de a pierde 4,5 miliarde de euro, dar uită să spună și ce reprezintă o bună parte din banii din PNRR: împrumuturi pe care România le va rambursa. La fel cum evită să amintească faptul că și instrumente precum SAFE nu sunt cadouri, ci bani care vor trebui returnați.
În schimb, ni se spune că „Guvernul Bolojan face ceea ce trebuie”. Serios? Adică același guvern care, prin măsuri pripite și decizii contestate, a reușit să provoace haos în economie, nemulțumiri sociale și blocaje administrative? Dacă acesta este manualul succesului, probabil că și Titanic a avut o strategie excelentă de navigație.
Domnul Coteț ne explică doct că Parlamentul trebuie convocat în sesiune extraordinară pentru a salva PNRR. Frumos discurs. Doar că românii ar fi vrut să audă și cine a întârziat aceste reforme ani la rând și de ce tocmai cei care au fost la butoane se comportă acum ca și cum ar fi comentatori TV, nu participanți direcți la guvernare.
E fascinant cum un politician care nu a reușit să-i convingă pe piteșteni că poate administra un singur oraș încearcă acum să dea lecții despre administrarea unui plan european de zeci de miliarde de euro.
La Mihai Coteț există o regulă simplă: când guvernează PNL, vina este a altora; când apar probleme, responsabilitatea este colectivă; iar când trebuie ținută o lecție de morală, el este primul la tablă.
Până la urmă, poate aceasta este adevărata reformă promisă de PNL: transformarea fiecărui eșec propriu într-o conferință despre cât de vinovați sunt ceilalți.
Și încă o întrebare pe care domnul senator o evită cu eleganță: dacă toate aceste reforme erau atât de urgente și atât de bine cunoscute, de ce colegii săi de partid, care au condus ani întregi ministerele-cheie, nu le-au dus la capăt la timp?
Probabil pentru că este mult mai ușor să ții prelegeri despre incendii decât să recunoști cine s-a jucat cu chibriturile.



