La 309 ani împliniți de la cea mai crudă moarte din istoria neamului nostru, tragicul destin al Brâncovenilor rămâne un reper al demnității și al curajului, pentru români, dar și al tăriei în credința strămoșească, pentru creștini, transmite Primăria Pitești.
Canonizați, în 1992, sub numele de Sfinţii Mucenici Brâncoveni, martirii brâncoveni – Constantin și fiii săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, împreună cu ginerele Ianache – sunt sărbătoriți de către Biserica Ortodoxă Română, în fiecare an, la data de 16 august, a doua zi după sărbătoarea de Sfânta Maria, comemorând ziua jertfei supreme în numele creştinismului.
Începută în 1688, domnia lui Constantin Brâncoveanu a însemnat pentru Țara Românească 26 de ani de prosperitate și liniște, pacea fiind obținută și păstrată cu prețul unei mari bogății transferate, anual, către otomani. „Osândit să nu facă politica armelor, Constantin Brâncoveanu a făcut în schimb marea politică a culturii”, scria Nicolae Iorga despre marele domn al Ţării Româneşti, subliniind importanţa pe care acesta a acordat-o vieţii culturale: Brâncoveanu a a încurajat arta, şi-a adus contribuţia la tiparirea multor cărţi şi la citorirea multor aşezăminte bisericeşti într-un stil arhitectural aparte care avea să-i poarte numele.
Aceeași bogăție, însă, a generat trădarea, mazilirea, prizonieratul și tortura întregii familii, la Constantinopol, urmate de execuția publică înfiorătoare a domnitorului, alături de cei patru fii și de ginerele său, în data de 15 august 1714 – ziua în care Brâncoveanu împlinea 60 de ani, ziua de nume a soţiei sale Maria şi mare sărbătoare a creştinătăţii.
Refuzul trecerii la mahomedanism, care le-ar fi obținut iertarea și viața, a fost decizia care a transformat moartea lor în mucenicie, trecându-i în ceata sfinților creștini și dând mărturie, peste veacuri, despre puterea nemăsurată a credinței în viața veșnică: „Fiţi viteji, feţii mei! Am pierdut tot ce-am avut, măcar sufletele să ni le mântuim!”.
