Duminică dimineața, senatorul Mihai Coteț a avut o revelație existențială. Într-o postare pe Facebook, s-a întrebat, cu o sinceritate aproape filosofică, de ce Argeșul a rămas un județ în care PSD câștigă alegerile.
Răspunsul nu trebuie căutat în stele.
Oamenii nu au uitat că, de fiecare dată când liberalii au ajuns la guvernare, au venit la pachet cu austeritatea, tăieri de venituri, taxe și impozite mai mari și explicații sofisticate despre „responsabilitatea fiscală”, traduse pe românește prin „mai strângeți cureaua”.
Apoi, domnul Coteț spune că PNL are nevoie de oameni respectați, profesori, medici, antreprenori și tineri valoroși.
Excelentă idee! Doar că ar trebui început chiar din propria curte. Pentru că mulți dintre cei promovați de PNL în ultimii ani au devenit celebri nu prin performanțe profesionale, ci prin talentul de a ocupa funcții bine plătite și de a schimba principiile mai des decât cămașa. Când alegătorii văd oportunism și goană după funcții, încrederea nu apare printr-o postare de duminică.
Mai spune senatorul că oamenii trebuie convinși că PNL este alternativa.
Alternativa la ce?
La investițiile din Argeș? La modernizarea drumurilor? La spitalele și școlile renovate? La proiectele pentru comunități? Pentru că acestea au fost susținute și făcute de administrațiile PSD din județ, iar oamenii judecă după ceea ce văd în localitățile lor, nu după citatele inspiraționale publicate pe rețelele sociale.
Poate că explicația este mult mai simplă decât pare.
Argeșenii votează cu cei în care au încredere. Iar această încredere se câștigă în ani de muncă, nu într-o dimineață de duminică.
Dacă Mihai Coteț chiar caută răspunsul, n-ar trebui să întrebe de ce oamenii aleg PSD. Ar trebui să se întrebe de ce, ori de câte ori PNL promite schimbarea, românii își amintesc de facturile mai mari, de taxele noi și de perioada în care „reforma” însemna că cetățeanul trebuie să plătească mai mult și să primească mai puțin.
Până la urmă, misterul nu este de ce Argeșul votează PSD.
Misterul este cum reușește PNL să se mire de fiecare dată de același rezultat, de parcă alegătorii ar avea memoria mai scurtă decât o postare de Facebook.
