Elena Iagăr, consilier județean PNL și fost director al Școlii Populare de Arte și Meserii din Pitești, pare că a descoperit peste noapte adevărul absolut despre cultura populară și despre călușul argeșean. Cu aerul unui „unicat” în domeniu, aceasta critică evenimentele dedicate tradițiilor populare, de parcă nimeni altcineva nu ar mai avea dreptul să vorbească despre patrimoniul cultural al Argeșului.
Într-o declarație plină de verdicte și superioritate, Elena Iagăr acuză organizatorii că „așa înțelege Consiliul Județean să promoveze Călușul argeșean”, enumerând, pe un ton apocaliptic, faptul că la un simpozion ar fi vorbit o singură persoană în fața unor scaune goale, că au fost invitate doar două formații din Argeș și una din Olt și că au fost premiați doar doi călușari argeșeni și coordonatorul cetei din Olt.
Numai că, dincolo de frustrările personale și de dorința de a poza în mare specialistă, realitatea este ceva mai nuanțată. Cultura populară nu se face cu monopol pe opinie și nici cu lecții ținute de pe margine. Iar faptul că un eveniment nu corespunde propriilor gusturi nu îl transformă automat într-un eșec.
Mai grav este însă tonul aproape proprietar pe care Elena Iagăr îl adoptă atunci când vorbește despre moștenirea regretatului Petre Măsală. Aceasta susține că ciomagul marelui călușar ar fi trebuit să rămână în sat, la Stolnici, și să i se facă muzeu sau memorial. O idee frumoasă în teorie, dar care ridică o întrebare simplă: cât timp a fost directoare la Școala Populară de Arte și Meserii, ce a făcut concret pentru un astfel de proiect? Unde au fost atunci muzeul, memorialul și marile inițiative de salvare și promovare a patrimoniului?
În plus, expresia devenită deja celebră, rostită pe scenă de „specialist” — „în cultura tradițională se fură” — pare să fi fost înțeleasă doar în cheia scandalului și a atacului politic. Poate că, înainte de a transforma orice dezbatere culturală într-o tribună de superioritate personală, ar fi utilă mai puțină aroganță și mai mult respect pentru oamenii care încă țin vii tradițiile, chiar și fără aprobarea autoproclamaților gardieni ai folclorului.
Călușul argeșean nu aparține nici unui partid, nici unei persoane și nici unui fost director. El aparține comunităților care îl duc mai departe, an de an, fără lecții publice și fără orgolii afișate pe Facebook.
