Dacă ar exista un campionat național al gesturilor politice ipocrite, consilierii PNL și USR din Pitești ar urca lejer pe podium. Nu pentru idei, nu pentru soluții, ci pentru circ.
Ședința CL de azi, condusă de Răzvan Șerbănoiu de la PNL, a devenit brusc prea „toxică” pentru opoziție exact când urma să se ia o decizie importantă. Coincidență? Greu de crezut. Mai degrabă o formă elegantă de a evita un rezultat previzibil. Sau, spus pe șleau, o retragere strategică ambalată în discurs despre principii.
După plecarea liberalilor și a consilierilor USR, ședința a fost preluată de Dumitru Tudosoiu, PSD. Cvorumul a existat, votul s-a dat, iar cu 13 voturi, Ion Dumitrache – AUR – a fost ales viceprimar. Cu alte cuvinte, instituția a funcționat. În ciuda spectacolului.
Dar aici apare ironia: cei care acuză „blocajul” au fost, de fapt, singurii care au încercat să-l producă. Opoziția a jucat cartea absenteismului exact când era nevoie de prezență. Un fel de „nu participăm, dar criticăm rezultatul”. O strategie care poate prinde la comunicate de presă, dar sună gol când o pui lângă responsabilitatea publică.
Și mai interesant este exercițiul de memorie selectivă. În urmă cu șase ani, când funcțiiile de viceprimar reveneau actualei opoziții, nimeni din aceleași tabere nu a simțit nevoia să iasă din sală în semn de protest. Atunci, democrația funcționa perfect. Astăzi, brusc, nu mai corespunde standardelor. Se pare că principiile sunt stabile doar cât timp rezultatul este favorabil.
În realitate, scena de la Pitești nu e despre un viceprimar. E despre reflexe politice. Despre o opoziție care, în loc să confrunte majoritatea prin vot și argument, preferă gestul facil al retragerii. Mai simplu să pleci decât să pierzi. Mai comod să strigi „blocaj” decât să explici de ce nu ai susținere.
Problema e că alegătorii nu au trimis consilieri în sală ca să facă figurație selectivă. I-au trimis să participe, să voteze, să se bată politic – nu să iasă pe ușă când devine incomod. Pentru că, oricât de spectaculoasă ar fi ieșirea, realitatea rămâne: deciziile se iau de cei care rămân în sală.
