Un eveniment cultural de mare sensibilitate și profunzime a avut loc în această seară la Centrul Cultural Pitești, în centrul căruia s-a aflat un artist de o complexitate covârșitoare. Alina Bondoc, un om al artei și al culturii, a lansat volumul de poezii „Cafeaua albastră”, o carte care se citește și se trăiește în același timp. O carte prin care autorul invită cititorul într-o călătorie a spiritului ce cuprinde întreg Universul. Alina Bondoc impresionează prin complexitatea cu care abordează sentimente, stări și senzații, demonstrând o viziune amplă și variată asupra lumii materiale și spirituale, a lumii lăuntrice și a lumii senzoriale.
Volumul de poezii „Cafeaua Albastră” este ca o incursiune în lumea nevăzută a sentimentelor, ilustrată de Octavian Oprea.
Am invitat-o pe artista Alina Bondoc să dezvăluie o mică parte a universului interior al artistului, făcând astfel posibilă legătura artistului cu publicul său, care devine tot mai numeros și mai atras de operele sale.
Reporter: Muzicologie, actorie și poezie. Putem să spunem că faceți un tur cultural prin activitatea dvs. Cum și când ați descoperit poezia ?
Alina Bondoc – Artele sunt înrudite și am simțit mereu că există o corespondență între ele, ca exprimare a frumosului, prin opere, dar și prin părți firești pe care cel care, să spun așa, își caută menirea, le simte și simte să le urmeze calea.
A.S. – Poeziile dvs par a ilustra spiritul, stările sufletești. Care sunt sursele care vă inspiră?
Alina Bondoc – Viața în sine și experiențele care m-au adus în prezent, așa cum sunt. Oamenii cu care ne întâlnim ne dau lecții și cred că de la fiecare avem ceva de învățat. Totodată privesc spectacolul naturii și acolo găsesc repere adevăate care deschid fluxul de creație. Se mai întâmplă să fie și momente din inspirație care nu au justificare palpabilă, printr-un motor care produce acest efect asupra mea. Acelea cred ca sunt cele mai frumoase, le savurez și caut să nu pierd ocazia de a pune în vers, melodie sau în culoare, pe o pânză, ceea ce apare ca un cadou de Sus.
A.S. – După muzicologie la Iași ați ajuns la București, la teatrul „Masca”. Cum ați descrie acest traseu?
Alna Bondoc – Când vezi că o ușă ți se tot închide, dar tu muncești, muncești și nu găsești cadrul potrivit în care să îți poți asigura o creștere firească de la stadiul profesional la care te afli, dar își dorești acest lucru, nu îți rămâne decât să cauți acel loc sub soare care îți este potrivit. Am început activitatea didacticvă în anul 2011, din dorința de a lucra remunerat și, înscrisă în sistemul de muncă, am ales învățământul pentru că mi-a părut potrivit cu firea mea și pentru că îmi plac copiii, îmi sunt dragi. Totuși, opțiunea este una proprie pentru asigurarea unui trai și pentru a da mai departe ceea ce am învățat de profesorii mei. În același timp, este firesc să continui cu activitatea de perfecționare și să particip sau să organizez evenimente cu profil cultural-artistic. La teatrul „Masca” am venit pentru a face orele de canto cu actorii și mi-a plăcut mult să lucrez în acel ambient. Savuram spectacolele, să fiu aproape de cei care jucau, sp pot sta la repetiţii şi după spectacol, să privesc din dreptul uşii sala, care a fost ala, ca un portal către timpul şi spaţiul acelei piese. Am jucat întâi în stagiunea outdoor, roluri de statuie vivantă, iar apoi am intrat şi în spectacolele jucate în sală. Astfel, am luat decizia de a face un masterîn „Arta Actorului” pentru a-mi da şansa să aprofundez cu ghidaj bazele artei scenice, cât şi tot ceea ce teatrul „Masca” era – adevărată şcoală. Se făceau ateliere de jonglerie, balet şi dans, percuţie, instrumente muzicale etc. Tot ce am experimentat în cei 4 ani, cât am fost actor colaborator la acest teatru, s-a dovedit de mare folos.
A.S. – Cum arată viaţa unui actor poet?
Alina Bondoc – Cred ca deocamdată sunt într-o etapă de început cu acest volum, iar ceea ce fac în sfera poeziei va fi enunţat cam la al doilea, al treilea volum. Poet? E mult spus când abia descoperi tainele unui domeniu. Merg la lansări de carte, asist la recitaluri de poezie şi din mai 2022 am început să organizez evenimente cu acest profil . În rest, caut inspiraţie, mă bucur de un spectacol de operă, de teatru, de o muzică bună , de o carte şi de câte o plimbare pe seară pentru a-mi aduna gândurile. Practic, pe lângă orele de Educaţie Muzicală şi Canto pe care le ţin, postez zilnic câte o poezie recitată, pe pagginile de Facebook, Instagram, realizez emisiunea „Şi…viaţa e frumoasă” pe propriul canal youtube, susţin recitaluri de pozie şi muzică. Şi…cam atât .
A.S.- Ce transmiteţi publicului iubitor de artă?
Alina Bondoc – Spun unii că putem şi fără artă, dar nu fără cele necesare traiului zilnic. Nu-mi place să contrazic pe nimeni. Întotdeauna am căutat să văd ce argumente i-ar putea susţine afirmaţia . Sau ce emoţii se ascund în spatele acesteia. Avem nevoie de artă dacă vrem să funcţionăm cu ambele emisfere sufleteşti. Dacă n hrănim doar cu ceea ce ne dp energie pentru mişcare în spaţiu şi timp, cred că nu putem accede decât la aceste limite. Este o opţiune şi da, fiecare alege. Arta ne sesnsibilizează şi ne face empatici, prezenţi nu doar pentru sine. Cultura ne ajută să comunicăm la un nivel elevat şi ne oferă soluţii la problemele de zi cu zi. Nu de puţine ori un personaj sua o situaţie, povestea dintr-un videoclip, ne oferă răspunsul la o întrebare ce ne macină timp îndelungat. Publicul iubitor de artă ? Să nu renunţe şi să caute. Cei care se dedică acestei cauze sunt la datorie şi îi aşteaptă cu drag la spectacole şi la celelalte evenimente artistice. Si, pe cât pot, să le spună celor din generaţiile tinere, care acum sunt la şcoală, la facultate şi au nevoie de repere.
La lansarea volumului de poezii Cafeaua albastră, semnat de Alina Bondoc au fost invitaţi şi au participat Adrian Mitroi, Livia Florentina Pascu, Loreta Din, Alina Mihaela Frătică, Silvia Grigore, Argentina Elena Culcuş şi Raluca Hana Sandu.
Argentina Culcuş a invitat toţi iubitorii de frumos , de artă, de poezie, să se bucure de acest volum de poezii care pare că ar fi fost creat pentru a da cititorului libertatea de a călători într-un spaţiu infinit, regăsindu-se iar şi iar .
