USR ar fi vrut să-i lase mai săraci pe angajații din instituțiile de cultură
Sindicatele din instituțiile culturale au acuzat, cu o zi înainte de votul pe moțiunea de cenzură, un ultim atac al Guvernului Bolojan asupra angajaților din acest domeniu.
O ordonanță de urgență pe ultima sută de metri a fost pregătită pentru „securizarea” pe posturi-cheie a oamenilor partidelor care l-au susținut pe fostul premier, astfel încât să coordoneze în continuare finanțările culturale, dar și pentru a-i lăsa mai săraci pe angajații din aceste instituții. Nu este primul astfel de atac al Guvernului Bolojan la instituțiile de cultură, iar cel mai grav a fost legat de comasarea și desființarea institutelor de cercetare. Federația Națională a Sindicatelor din Cultură și Presă CulturMedia a subliniat că Ministerul Culturii dorește contracte pe durată determinată și noi privilegii pentru manageri numiți de partidele de la guvernare. Federația a cerut retragerea de urgență a proiectului de OUG privind managementul instituțiilor publice de cultură și a denunțat ferm acest demers legislativ, care nu ar fi corectat disfuncționalitățile existente – așa cum pretindea Executivul -, ci le-ar fi adâncit, „instituind un model profund dezechilibrat, precar și vulnerabil la influențe politice”.
Pe ultima sută de metri, înaintea votului pe moțiunea de cenzură care a demis Guvernul Bolojan, partidele rămase în fostul Executiv au încercat să mai facă o modificare legislativă care să le asigure posturi de conducere în instituții culturale pentru oamenii lor. După moțiunea de cenzură votată ieri, guvernul interimar nu mai poate da ordonanțe de urgență, dar încercarea a fost de a schimba cât mai mult legislația, astfel încât fondurile publice să fie gestionate doar de anumite persoane, iar angajații din instituții să se subordoneze politic.
Federația CulturMedia a subliniat că nu există nicio urgență reală care să fi justificat adoptarea unui nou act normativ prin OUG, pentru schimbarea managementului instituțiilor culturale și modificarea contractelor angajaților.
„Problemele invocate – interimatele și blocajele administrative – sunt cronice, cunoscute de ani de zile și țin exclusiv de managementul defectuos al autorităților, nu de o situație extraordinară în sens constituțional. Utilizarea procedurii de urgență în aceste condiții reprezintă un abuz de instrument legislativ și ocolirea deliberată a dialogului social și parlamentar. În plan structural, proiectul introduce o măsură cu impact major asupra resursei umane: limitarea contractelor pe perioadă nedeterminată la maximum 50% până în 2035. Intenția de a transforma contractele pe durată determinată din excepție în regulă contravine flagrant principiilor Codului muncii și legislației europene, fiind de natură să genereze precaritate, instabilitate și vulnerabilitate profesională în rândul angajaților”, a transmis federația, subliniind că o astfel de prevedere ar transforma precaritatea în normă și ar încălca foarte grav cadrul legal, prin compromiterea stabilității profesionale. Sindicatele subliniază că domeniul cultural depinde, în mod esențial, de continuitate, expertiză și responsabilitate în gestionarea patrimoniului cultural – ceea ce guvernul Bolojan a ignorat total.
Problemele legate de nivelul de salarizare existau și înainte de Guvernul Bolojan, dar s-au accentuat în ultimul timp, prin mai multe modificări legislative. Angajați cu studii superioare din mai multe instituții culturale „au căzut sub grilă” după fiecare creștere a salariului minim pe economie din ultimii trei ani, fiind nevoie de majorarea veniturilor acestora, ca să ajungă la nivelul femeii de serviciu din aceeași instituție. Primii afectați au fost bibliotecarii și muzeografii.
Federația CulturMedia a atras atenția asupra unei contradicții flagrante între situația angajaților și tratamentul acordat managementului: în timp ce personalul din muzee și alte instituții de cultură este remunerat, în numeroase cazuri, la limita subzistenței, proiectul permite stabilirea unor remunerații pentru manageri cu până la 65% peste salariul maxim din instituție, în baza unei negocieri directe cu autoritatea.
„Această formulă accentuează inechitățile salariale și instituie un mecanism opac, lipsit de criterii obiective, profund vulnerabil la influență politică și arbitrar. Mai mult, proiectul prevede posibilitatea acordării unor premii consistente pentru manageri, de până la trei remunerații brute lunare, în funcție de evaluare. În contextul în care majoritatea angajaților nu beneficiază nici de o salarizare adecvată, nici de predictibilitate, aceste prevederi transmit un semnal profund dezechilibrat, inechitabil și demotivant pentru întregul sistem cultural”, au transmis membrii sindicatelor, semnalând și faptul că plata remunerației managerilor din bugetul de „bunuri și servicii” afectează direct resursele destinate activităților culturale, diminuând în mod direct capacitatea instituțiilor de a-și îndeplini misiunea publică și de a livra servicii culturale de calitate.
Prin ordonanța de urgență pregătită de guvernul Bolojan s-a încercat consolidarea excesivă a puterii managerului, în paralel cu o diminuare reală a mecanismelor de control și echilibru ale Consiliului de Administrație din instituții, ceea ce putea crea „premisele unor decizii discreționare” și ar fi redus transparența instituțională, slăbind orice formă de responsabilitate instituțională – spun sindicatele.
După o astfel de ordonanță, ar fi urmat ca în Cultură să existe „un sistem profund dezechilibrat”, conform CulturMedia, cu angajați prost plătiți și lipsiți de stabilitate, cu manageri supraremunerați și premiați discreționar, cu instituții vulnerabile, dependente de autoritate și expuse ingerințelor politice.
Federația a solicitat retragerea imediată a proiectului de OUG, abandonarea procedurii de adoptare prin mecanism de urgență, reluarea procesului legislativ în Parlament, cu consultarea reală și efectivă a partenerilor sociali și regândirea cadrului de salarizare în cultură, astfel încât să asigure condiții decente pentru toți angajații, nu doar pentru conducere, și să elimine dezechilibrele actuale.
O altă „victorie” a Guvernului Bolojan a fost lansarea proiectului de act normativ care le-ar fi impus actorilor să stea la program de 8 ore, ca la fabrică, deși repetițiile pentru spectacole și susținerea reprezentațiilor necesită un program special.
Pe lângă situația în care au fost aduși angajații din instituțiile culturale, Guvernul Bolojan a încercat mai ales să „securizeze” funcții de conducere și accesul la finanțări, prin modificările legislative pe care le-a făcut sau a încercat să le facă. Una dintre cele mai grave este legată de desființarea institutelor de cercetare – despre care USR a susținut că sunt inutile.
De fapt, în spatele multor astfel de demersuri este accesul la sume uriașe de bani, din surse ilegale (adică șpagă, mai ales pentru construcții pe situri arheologice). Din această categorie face parte desființarea prin comasare a Institutului Național al Patrimoniului (INP) care ar fi devenit departament al Ministerului Culturii, pentru că nu se poate face comasarea în baza legii care permite acest lucru în cazul instituțiilor cu mai puțin de 50 de angajați, INP având 120.
Transformarea aceasta forțată a INP în departament ar crea un conflict de interese între minister și institut, pentru că INP face cercetare independent, beneficiarul fiind ministerul de resort.
Prin această modificare s-a încercat politizarea și numirea în funcții a unor persoane mai puțin specializate pentru activitățile derulate de INP – care ar „închide ochii” în fața unor decizii abuzive, pentru a favoriza unele categorii de investitori, conform surselor noastre din Ministerul Culturii.
De exemplu, principalii beneficiari ai unei astfel de decizii ar fi dezvoltatorii imobiliari și autoritățile locale care ar putea primi mai ușor avize, încălcând legislația din domeniul patrimoniului.
Specialiștii în patrimoniu știu că o astfel de transformare a institutului în departament al ministerului de resort i-ar ajuta mai mult pe cei care vor să construiască sau să modifice planurile de urbanism fără a mai ține cont de distrugerea patrimoniului, pentru că avizarea se obține greu de la INP sau nu se poate obține deloc, dacă se constată afectarea unor monumente istorice importante.
Cultura publică nu poate fi construită pe inechitate, precaritate și decizie discreționară. Lipsa de stabilitate, subfinanțarea și politizarea nu pot deveni politici publice.
