Când justiția devine slogan politic: lecția uitată de Alina Gorghiu
Există momente în politică în care tăcerea ar fi mai responsabilă decât zgomotul. Iar când acel zgomot vine chiar din partea unui fost ministru al Justiției, problema nu mai este doar de oportunitate, ci de principiu.
Deputata Alina Gorghiu, șefa PNL Argeș și fost ministru al Justiției, cere public demisii, suspendări și „capete” într-un dosar trimis în judecată. Nu după o sentință. Nu după o decizie definitivă. Ci înainte ca justiția să-și fi spus cuvântul.
E greu de înțeles cum un om care a ocupat portofoliul Justiției poate trata atât de lejer un principiu fundamental: prezumția de nevinovăție. Nu e un detaliu tehnic. Nu e o nuanță juridică pentru specialiști. Este temelia statului de drept.
Sigur, acuzațiile sunt grave. Nimeni nu contestă că, dacă se dovedesc reale, consecințele trebuie să fie pe măsură. Dar tocmai de aceea există instanțe, judecători și proceduri. Pentru ca vinovăția să fie stabilită pe probe, nu pe comunicate de presă.
Când un politician cere demisii înainte de verdict, nu face dreptate. Face presiune. Iar când acel politician este fost ministru al Justiției, mesajul devine și mai periculos: legea e bună până când devine incomodă.
În goana după capital politic, pare că uităm exact ceea ce ar trebui să ne țină ancorați: regulile jocului democratic. Astăzi cerem „demisia de urgență” pentru adversari. Mâine, cerem clemență și invocăm prezumția de nevinovăție pentru ai noștri.
”Vedem ce va spune instanţa, toţi ne bucurăm de prezumţia de nevinovăţie”, spunea la un moment dat Alina Gorghiu în cazul privind afacerile primarului PNL din Sinaia, Vlad Oprea, care şi-ar fi cumpărat, printr-un intermediar, un castel în Franţa, pe care vrea să îl transforme în hotel de lux.
Integritatea nu este opțională – așa spune chiar discursul politic. Corect. Dar nici respectarea legii nu este opțională. Iar prezumția de nevinovăție nu este un obstacol în calea justiției, ci garanția că aceasta rămâne dreaptă.
Poate că adevărata întrebare nu este dacă cei anchetați ar trebui să plece, ci dacă cei care cer asta în acest mod mai cred, cu adevărat, în principiile pe care ar trebui să le apere.
