Astăzi este ziua în care apostolii Petru, Iacob şi Ioan, rugându-se împreună cu Isus pe muntele Tabor din Galileea, au văzut cum chipul Mântuitorului s-a schimbat, faţa îi strălucea ca soarele, iar hainele i se făcuseră albe că zăpada. Schimbarea la față mai este cunoscută, în popor, sub numele de Probejenia.
În tradiţia populară, Probejenia marchează despărţirea de vară şi schimbarea veşmintelor, naturii şi ale oamenilor, cu cele ale toamnei.
În limba greacă denumirea sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului este Metamorphosis, cu înţelesul de transfigurare.
În calendarul popular ziua de 6 august marchează despărţirea de vară şi începutul toamnei, când frunzele încep să îngălbenească, iarba nu mai creşte, cerbii spurca apele, care încep să se răcească, târâtoarele caută ascunzişuri, iar stârcii şi berzele se pregătesc de plecare.
Dar, dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamna va fi roditoare şi îmbelşugată, în schimb, dacă plouă, toamna va fi mohorâtă.
Din această zi se interzice scăldatul în râu, pentru că apele sunt mai reci, şi se închid ferestrele la casă. În satul românesc exista obiceiul ca, de la Sânziene, oamenii să-şi scoată patul pe prispa şi să doarmă în mireasma noptilor de vară, dar începând cu Probejenia, nu se mai doarme afară, pentru că vremea se răceste.
Se spune ca nu-i bine ca oamenii să pornească la drum lung în aceeaşi zi cu păsările călătoare, că vor rătăci cărările şi cu greu vor mai găsi drumul spre casă.
De Probejenie nu se lucrează, iar cei care nu respectă tradiţia vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile. Cine spală haine va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe, iar dacă fetele se spală pe cap, părul nu mai creşte, aşa cum nu mai creşte iarba.
