Joia Mare este ziua smereniei, lecţie care a fost predată, poate pentru prima dată într-o desăvârşită manieră chiar de Isus căci în această zi, Fiul Domnului, ca simbol al golirii de sine, a spălat picioarele ucenicilor săi. Şi tot în Joia Mare sau Joia Smereniei se comemorează Cina cea de Taină, moment de o încărcătură spirituală fără egal.
Tradişia românească este plină de legende legate de Joia Mare. În trecut, se spunea că în această zi umblă Joimariţa, patroana cânepei şi a lânii care verifica dacă fetele au terminat de tors caierele cu lână. Nici flăcăii nu scăpau de ochiul vigilent al Joimariţei pentru că si ei erau verificaţi dacă şi-au fpcut sau nu datoria de gospodari.
De asemenea se credea că în Joia Mare duhurile strîmoşilor se întorc pe pământ şi că rămân printre noi până la Rusalii căci Învierea Domnului anunţă viaţa veşnică în numele Tatălui.
Tradiţiile mai spun că în Joia Smereniei se înroşesc ouăle. Oul este unul dintre cele mai importante simboluri ale vieţii şi regenerării, simbol care se regăseşte în cultura lumii, căci îl adorau pe Knef, un zeu care era reprezentat cu un ou în gură iar tradiţia brahmană spune că la început, pe Pământ a fost doar apă iar din apă a apărut un ou şi abia peste un an s-a format cerul.
Ca urmare, la Muzeul Goleşti, cel mai important loc din Argeş în care se păstrează cu sfinţenie patrimoniul cultural, traşional şi spiritual al românilor, de Joia Mare sute de copii au venit să înveţe, de la cei mai buni artişti, măiestria încondeierii ouălor dar şi pe cea a confecţionării păpuşilor. Startul s-a dat încă de dimineaţă şi rând pe rând, peste 150 de copii din Argeş şi din Bucureşti au participat la atelierele Muzeului Goleşti pentru ca la final să plece acasă cu păpuşa pe care au confecşionatp dar şi cu ouă încondeiate, nu înainte de a face o lecţie de istorie interactivă la Conacul Goleşti şi în Satul Etnografic, acolo unde din fiecare colţ de natură şi din fiecare perete al caselor ţărăneşti din secolul al XIX-lea, răsar simbolul identităţii noastre culturale.
