În calendarul creștin, Săptămâna Mare, care debutează cu Duminica Floriilor, este cea mai importantă perioadă . Este săptămâna în care pe seama celei mai mari tragedii, omenirii i s-a oferit, prin jertfa Fiului Domnului, dreptul la nemurire.
Săptămâna Mare începe cu Duminica Floriilor și se sfârșește cu Duminica Învierii dar între cele două duminici se consumă o tragedie care pare că vine să reconfirme faptul că omul, pasional și neechilibrat, trece de la venerare la condamnare la moarte cu o ușurință uluitoare.
Duminica Floriilor este ziua în care, călare pe un măgar, Fiul Domnului intră în Ierusalim alături de ucenicii săi pentru a sărbători Paștele. Este ziua în care Mesia transmite omenirii faptul că lumea nu se poate salva prin intermediul unui Mesia războinic ci prin iubire față de aproape. La intrarea Lui în Ierusalim, populația întinde crenguțe, iarbă și flori. Din acest motiv, duminica de dinainte de Paști se numește Duminica Floriilor. Este ziua în care mulțimea îl aclamă pe Mesia ca pe un rege pentru ca o săptămână mai târziu să îi ceară răstignirea.
Săptămâna Mare continuă cu ziua de luni, ziua în care smochinul fără fructe este blestemat iar Isus proorocește dispariția Templului din Ierusalim și sfârșitul Vechii Legi.
Zilei de marți din Săptămâna Mare îi revine celebra parabolă cu vița de vie rostită de Isus care a fost interpretată ca fiind un rezumat al istoriei omenirii. Și tot atunci a fost rostită celebra frază – ‟Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu ‟ ceea ce a reprezentat prima poruncă de separare a politicului de religie, separare care va fi încălcată mult prea repede de către oameni când s-a pus la cale omorârea lui Isus.
Căci miercuri a fost pusă la cale uciderea lui Hristos cu ajutorul unui ucenic de-al său rămas în istorie ca fiind Iuda Iscariotul. Și tot în această zi are loc o memorabilă scenă care, potrivit evanghelistului Marcu, s-ar fi petrecut în casa leprosului Lazăr. Atunci, picioarele lui Isus sunt unse de o femeie cuprinsă de pocăință. Ar fi Maria Magdalena dar după alții autori ar fi vorba de cu totul altă femeie.
Joia Mare este ziua smereniei , ziua în care Isus spală picioarele ucenicilor săi și tot în această zi se comemorează Cina cea de taină.
Cea mai neagră zi din istorie este ziua de vineri căci începe cu rugăciunea din grădina Ghetsimani, o grădină situată la poalele Muntelui Măslinilor și se încheie cu răstignirea lui Isus. La judecată Isus anunță simplu și clar – ‟Împărăția mea este din altă lume‟ și își asumă în tăcere jertfa în numele Tatălui. Tot în ziua de vineri are loc un episod care relevă o caracteristică bizară a omenirii. Aceiași mulțime care îi așternea flori și crenguțe de copac în Duminica Floriilor, cere vineri răstignirea lui Isus care după evanghelistul Ioan înseamnă intrarea în lumina divină a Tatălui.
În Sâmbăta Mare, conform unor vechi scrieri cum ar fi Evanghelia după Nicodim, până în Duminica Învierii, sufletul lui Isus poposește pe tărâmul morții de unde îi eliberează pe credincioșii din Vechiul Testament. Astfel, prin moartea Sa, Isus se transformă în Viața însăși, desăvârșindu-și misiunea eliberatoare.
