După ce şi-au vândut o bună parte din pădurile care le asigurau traiul şi bunăstarea fundaţiei Conservation Carpthia, oamenii din Rucăr şi Dâmbovicioara au realizat că această fundaţie nu le-a adus nici bunăstare şi nici plus valoare. Ba mai mult, se tem că în curând nu vor mai putea pune nici măcar piciorul în pădurile care le-au aparţinut din moşi strămoşi. Recunosc că au greşit atunci când au vândut pe nimic pădurile. Recunosc şi faptul că s-au dus cu căciula în mână în faţa germanului Christoff Promberger, care plimbă primarii pe banii lui ca să le arate pădurile bavareze, dar comunele Rucăr şi Dâmbovicioara, poate cele mai frumoase şi mai ofertate comune din Argeş, riscă să rămână pustii din cauza lipsei de surse de existenţă, căci exploatarea lemnului a fost aici principala şi cea mai importantă resursă pentru viaţă şi bunăstare. Nu mai e aşa şi tinerii din cele două comune au fost nevoiţi să părăsească aceste localităţi pentru că nu mai aveau cu ce trăi. A recunoscut şi viceprimarul Ion Pârnuță, moşnean şi el, care a spus în cadrul Adunării Generale de la Obștea Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni, că a sosit momentul ca moşneni să se uite la viitor şi să salveze cele două comune, oricum îmbătrânite, de depopulare. Obşetea moşnenilor deţine 4000 de hectare de teren şi este poate cea mai bogată societate, dar pentru a nu lăsa aceste locuri să dispară e nevoie ca pădurile şi munţii să rămână rucărenilor şi dâmboviciorenilor şi să nu mai ajungă la Conservation Carpahia care, potrivit viceprimarului, nu face decât afaceri în timp ce oamenii locului sărăcesc. Viceprimarul Pârnuţă spune că sunt acum două grupări- una pro Christoff Promberger şi una pro Rucăr şi că e nevoie ca toată lumea să fie cu Rucărul şi Dâmbovicioara pentru a ca Argeşul să nu se trezească că două mari şi bogate comune dispar prin depopulare. Viceprimarul sugerează că promisiunile lui Christoff Promberger, cel care administrează Conservation Carpathia sunt mincinoasă şi că această nu va mai da niciodată pădurile înapoi, deşi aşa susţine. În schimb, germanul susţine acest lucru doar la nivel declarativ, refuzând să-şi ia şi în scris angajamentul că va reda statului ceea ce îi aparţine de fapt. E o tactică veche care se regăseşte în politica coloniasmului european şi pe care o aplică germanul, în mod jignitor, şi la oamenii din Rucăr şi Dâmbovicioara, aceia prin care li se iau proprietăţile pe motiv că ei nu sunt capabili să le administreze, adică exact la fel cum se întâmpla cum sute de ani când europeni colonizau ţări din Africa sau Asia, desproprietărind populaţia locală pe motiv că nu e capabilă de propria avere şi lăsând-o pentru totdeauna în pozitia de sclav.
Ca urmare, viceprimarul Pârnuţă i-a rugat pe toţi membrii Asociaţiei Moşnenilor să se unească pentru salvarea moştenirii de mii de ani a celor din zona Rucăr – Dâmbovicioara.
Deși tot articolul reprezintă punctele de vedere ale membrilor Asociației Moșnenilor , Fundația Conservation Carpathia a trimis către redacție un drept la replică pe care, deși ar fi trebuit să ajungă la Obștea Moșnenilor, îl publicăm pentru a nu exista nici măcar ideea de părtinire. Cert este că Fundația Conservation Carpathia confirmă faptul că returnarea pădurilor către statul român este condiționată, așa cum au declarat și membrii obștei și confirmă ceea ce a spus și viceprimarul Pârnuță și anume că inclusiv el a vândut fundației suprafețe de pădure cu un preț foarte mic. Â
Iată dreptul la replică al Fundației Conservation Carpathia pe care, așa cum am spus, îl publicăm doar pentru a ne demonstra echidistanța în acest caz.
Poziția FCC la articolul „Membrii Obştei Moşnenilor Rucăreni şi Dâmboviceoreni – „Conservation Carpathia ne-a luat pădurile pe nimic”
Așa cum scrie pe toate canalele noastre și așa cum poate fi verificat în documentele de statut și toate actele pe care le deține, scopul Fundația Conservation Carpathia este conservarea și păstrarea pădurilor și a ecosistemelor acestora. Este o fundație ROMÂNEASCĂ deci pământurile nu au cum să fie „furate” de străini. În plus în statutul fundației este trecut că tot ce a fost cumpărat se va întoarce la stat în condițiile în care statul va proteja pădurile. Toate interesele noastre „ascunse” sunt la vedere, iar problemele pe care le avem vin din faptul că deranjăm pe cei care rad pădurile și se bat cu pumnul în piept că sunt patrioți. Suntem acuzați pe diverse canale și de diverse voci care mai de care mai rasiste, xenofobe sau corupte.
Am deranjat și deranjăm unele interese din această obște pentru că ne-am opus tăierilor abuzive. Se poate vedea pe Google Earth cum arată porțiunile rase. Am susținut ca populația să primească lemn de foc din aceste păduri și am subvenționat costul lemnului (să nu mai fie nevoie să cumpere lemn de foc din Giurgiu), am cerut ca toate tranzacțiile să fie la vedere, ceea ce n-a convenit.
Așa arată zona Mănăstirii după 4 ani de conducere actuală a Obștii
FCC nu mai este membră a acestei Obști, deși în 2012 am fost invitați să devenim membri, în ideea de a-și uni forțele pentru a dezvolta Obstea și a deveni o forță puternică în conservarea și dezvoltarea locală. Până atunci, mai multe persoane implicate în exploatarea și prelucrarea lemnului, s-au opus cu vehemență intrării Carpathia în Obște, dar instanța regională a decis cu o hotărare definitivă si irevocabila că FCC poate deveni membru și poate cumpăra dramuri de la alți membri ai Obștii.
Astfel FCC a cumpărat 12.394 de dramuri, ceea ce reprezintă 30% din totalul dramurilor, cantitate pe care un membru individual al Obștei o poate deține conform statutului. Menționăm că actualul președinte al Obștii și mai mulți membri ai consiliului de administrație au cumpărat dramuri la un preț mai mic de la diverși alți membri pentru a le vinde la un preț mai mare către Carpathia. Acum aceste voci ne atacă pe toate canalele și ne acuză fără niciun fundament.
Interesant este că cei care au invitat inițial FCC să devină membru al Obștii și apoi s-au coalizat împotriva FCC determinând-o să părăsească din nou Obștea, au fost printre cei care au vândut cele mai multe dramuri către FCC.
Doar Ion Pârnuță, naționalist convins, a vândut 200 de dramuri la un preț de 1.000 lei/dram, pe care le-a cumpărat înainte la un preț extrem de mic de la alți membri ai Obștii. Căutați contractele de vânzare-cumpărare pentru a vă convinge.
Tot el a mai vândut către FCC peste 100 ha „de pădure”, suprafețe pe care le-a exploatat anterior astfel încât să scape de responsabilitate.
Poate că ar fi bine să fie transparent și să recunoască că dincolo de dragostea lui de țară și de pădure este un gater mare pe care-l deține și este direct interesat în pădurile Obștei.
FCC a plătit pentru dramurile cumpărate din această Obște, în 2013 și 2014, peste 13,5 milioane de lei. În ciuda sentinței judecătorești inițiale definitivă și irevocabilă care-i permisese să devină membru, FCC este exclusă din Obște după un proces intentat în 2017 și care durat mai bine de 3 ani. Conform ultimei decizii, FCC trebuie să returneze dramurile către proprietarii inițiali, dar în același timp cu cerința logică ca și prețul acestora să fie rambursat către FCC. Pentru a evita dificultățile economice pentru cei care nu pot plăti banii înapoi, oferim soluția ca aceste dramuri să fie donate către moșneni din cadrul obștii, care vor susține păstrarea pădurilor. Nu vrem nimic altceva de la ei. Totul se face pe căi legale, transparent.
Vizita de lucru în străinătate
Fundația Conservation Carpathia dezvoltă un parteneriat oficial cu Parcul Național Pădurile Bavareze pentru un schimb de experiență.
Situat la granița cu Cehia, Parcul Național Pădurile Bavareze din Germania a fost creat în 1970, în încercarea Guvernului Bavarez de a pune în valoare pădurile zonei și de a oferi populației o cale de ieși din sărăcie. Proiectul n-a fost bine văzut de localnici, pentru că din aceste păduri se făceau exploatări intensive, cam la fel cum se întâmplă acum la noi. Timpul a arătat că datorită acestui parc viața populației s-a schimbat radical în bine, parcul primind anual aproximativ 1,3 milioane, ceea ce înseamnă venituri și oportunități pentru oamenii din zonă.
Explicăm contextul pentru că Parcul Național Pădurile Bavareze este un model despre cum poți să crești nivelul de trai al oamenilor din activități de protecție a naturii și credem că avem de învățat de la aceștia.
România are locuri mult, mult mai frumoase decât Bavaria și în plus este obligată de legislația UE să protejeze 10% din suprafață. Oamenilor le este teamă de schimbare și vorbele nu pot schimba mare lucru. Avem un parteneriat oficial cu Parcul Național Pădurile Bavareze pentru a învăța de la ei. Am reușit să îi convingem să ne primească acolo pe noi și autoritățile locale din zona Munților Făgăraș pentru ca să ne explice cum au construit succesul lor.
Vizita de lucru nu are nicio legătură cu conflictul cu această obște, însă în stilul caracteristic celor care ne discreditează de atâția ani, este folosită ca să ne compromită. Nu vrem să facem un parc național din birou, împotriva voinței comunităților, impunând restricții. Vrem să arătăm cum se face un parc național, cum trăiesc oamenii din jurul acestuia și cum se poate face conservare în beneficiul comunității.
Subliniem doar că niciunul dintre cei care ne suspectează de ceea ce cel mai adesea fac ei nu au făcut nimic și nu fac nimic comparabil nici pentru pădure, nici pentru oameni, nici pentru România.
