Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a tranșat printr-un recurs în interesul legii o chestiune care nu era unitar privită printre judecători: dacă, atunci când au în față o contestație a unui proces-verbal de contravenție care include și măsura suspendării dreptului de a conduce se pot pronunța asupra proporționalității măsurii – cu alte cuvinte, dacă pot aprecia că era necesară sau nu ori dacă perioada de suspendare ar trebui să fie mai mică.
„În interpretarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată, învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie, prin care s-a aplicat sancţiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporţionalitatea acestei sancţiuni complementare”, potrivit ICCJ.
Prin același proces-verbal prin care se aplică șoferului o amendă se pot aplica și alte sancțiuni – sancțiuni complementare, potrivit OUG nr. 195/2002 (Codul rutier). Suspendarea temporară a exercitării dreptului de a conduce e una dintre acestea.
