După o alegere neinspirată de a candida la Primăria Piteşti din partea Partidului Ecologist Român, partid în care şi-au găsit adăpost după alegerile locale nişte social –democraţi fugăriţi din partid, Cătălin Gherzan a devenit candidatul PMP Argeş pentru alegerile parlamentare.
Plecarea lui Cătălin Gherzan din PER nu se poate numi traseim politic, căci Gherzan nu a plecat după ciolan, aşa cum se întâmplă în cazul celor care aleargă mereu către partidul aflat la putere, ci din cauza unui comportament neserios şi incorect al celor de la conducerea centrală a PER-ului, care au găsit de cuviinţă să îşi impună pe liste prietenii după ce Cătălin Gherzan cheltuise proprii bani pentru a face imagine partidului.
Poate că nici nu avea ce căuta în acest partid, dar decizia de a-l părpsi este cât se poate de justificată.
Desigur, Cătălin Gherzan are notorietate în Piteşti, notorietate pe care şi-a câştigat-o prin faptele sale, căci a ales să investească nu în comerţ, restaurante sau cluburi, ci în educaţie, riscând de dragul acestei ramuri toţi banii pe care i-a avut. Pentru că a făcut totul cum scrie la carte, educaţia la răsplătit şi şcoala înfiinţată de Cătălin Gherzan este una performantă şi foarte orientată către elev.
Cu o carieră personală în spate, fără a fi implicat în vreun scandal de orice fel, cu o afacere viabilă într-un domeniu în care nu se reuşeşte uşor, conectat la economia privată, Cătălin Gherzan poate fi o opţiune pentru alegerile parlamentare, mai ales că a demonstrat că poate scoate din anonimat orice şi poate administra eficient.
Desigur, după notorietate, Cătălin Gherzan ar fi dorit de multe partide, dar PMP Argeş a fost cel mai receptiv, iar doctrina partidului a fost cea mai apropiată stilul candidatului Cătălin Gherzan.
Aşa cum era de aşteptat pentru un om care a ales să investească în educaţie, Cătălin Gherzan a luat atitudine faţă de deciziile controversate ale Guvernului Orban de a închide şcolile, când toată Europa face eforturi pentru a nu distruge generaţii întregi. Europenii ştiu cât costă lipsa de educaţie la nivelul unui popor, liberalii par să nu înţeleagă acest lucru, dar cu siguranţă un om care dezvoltă sisteme de învăţământ are imaginea clară a dezastrului produs de generaţiile needucate şi impactul asupra copiilor.
La alegerile parlamentare din acest an electoratul va avea de ales între oamenii de carieră şi impostori.
