S-au scris lucrări, s-au făcut inventare ale clădirilor monument istoric pe la Ministerul Culturii, vin din când în când îmbuibați de la Institutul Patrimoniului să nu vadă dacă vreun monument are nevoie de restaurări, ci dacă se încăpățânează să mai existe. Se cheltuiesc sume enorme de bani pe diverse funcții publice destinate patrimoniului construit. În Argeș există adevărate capodopere de arhitectură și de pictură murală, care ar putea să aducă bani serioși la buget dacă aleșii neamului ar fi în stare să le aprecieze valoarea. Au rezistat la sutele de ani care au trecut peste ele, la războaie, la cutremure, la incendii, dar încet, încet mor sub privirea noastre nepăsătoare, sub privirile unor primari incapabili să înțeleagă norocul care a dat peste ei atunci când în comuna lor există un astfel de edificiu.
Ne oprim la biserica cu hramul Tăierea capului Sf Ioan Botezătorul din comuna Vlădești.
Este o construcție de o frumusețe uimitoare, care datează din 1656 și prin toate materialele informative scrise de niște unii care nu și-au mutat fundurile de pe scaunele din birourile lor, figurează ca obiectiv turistic. În realitate, indiferența și incapacitatea primarului Cristian Hristu, se văd în fiecare crăpătură din pereții bisericii monument istoric, care au fost peticiți la voia întâmplării de preoții care au trecut pe aici. Nu i-a sprijinit nimeni, nu a interesat pe nimeni, primarul Hristu a fost ocupat cu afacerile personale pentru care și ANI l-a tras de mâneca. Neavând niciun sprijin din partea niciunei instituții de stat, preoții au făcut cum s-au priceput doar ca biserica să nu se prăbușească. Nu mai are mult până la momentul în care va interveni colapsul acestei minunate construcții din pereții căreia izvorăesc parcă cu îndârjire, rădăcinile acestui neam, istoria lui, destinul lui, tradițiile lui și credința lui. Însuși Dumnezeu pare să fi lăsat aici un semn divin, semn care moare odată cu noi. Ar fi putut fi un loc de pelerinaj care să poată fi vizitat de mii de turiști, așa cum se întâmplă la toate popoarele care nu vor să moară. Neiubită, capodopera de la Vlădești se stinge încet ca o demonstrație universală despre ceea ce am fi putut fi doar pe baza a ceea ce am primit de la generațiile trecute și nu suntem doar din cauza unor mâini criminale care folosesc banii publici pentru interese personale și de grup, lăsând indentitatea noastră culturală să dispara și odată cu ea întreg poporul .
