Am fi putut avea turism, căci Argeșul dispune de un potențial turistic remarcabil pe care străinii abia așteaptă să-l cunoască. Am fi făcut în acest fel bani în mod curat, protejând mediul și păstrând pădurile. Am ales însă să facem loc firmelor care prelucrează lemn și care ne taie pădurile și ne lasă pradă puhoaielor de apă care fac daune de sute de milioane de euro.
Cum să dezvolți turismul dacă drumurile sunt aproape impracticabile deși înghit sute de milioane de euro? Cum să dezvolți turismul dacă nu poți ajunge la obiectivele turistice ale Argeșului sau dacă tot ce ai avut mai de preț ai lăsat în paragină.
Unul dintre drumurile de coșmar ale Argeșului, care a îngrozit ani la rândul șoferi din toată țara este drumul național 73 care leagă Piteștiul de Brașov. Sute de șoferi și-au rupt mașinile la propriu pe acest drum , iar în 2014 câmpulungenii s-au unit pentru cere autorităților să repare acest drum.
Au trecut 4 ani de la momentul în care fostul ministru al Transporturilor; Dan Șova anunța că are bani pentru reabilitarea drumului și că în doar câteva zile demarează lucrările. Au trecut 4 ani de atunci și bani sunt , dar drumul a rămas coșmarul șoferilor. A fost semnat un contract de către CNAIR, compania care toacă sute de milioane de euro fără să știe nimeni pe ce, prin care au fost atribuiți prin FNDR nu mai puțin de 275 de milioane de lei pentru reabilitarea drumului. Anul trecut au apărut și firmele constructoare, numai că după un an constructorii abia dacă au făcut 30% din drum/
Șoferii care încearcă să ajungă în această vară de la Braşov către Bran sau invers sunt întâmpinaţi pe distanţe apreciabile de semafoare care asigură circulaţia alternativă pe o singură bandă. Și așa se vor chinui până la sfârșitul anului 2019, căci termenul limintă de finalizare a lucrării este 31 decembrie 2019 și sperăm că va fi respectat ca să nu ne trezim că nu avem nici drum și trebuie să dăm și banii înapoi. Cine răspunde pentru bătaia de joc la adresa oamenilor? Nimeni, căci românii nu sunt uniți și atunci sunt extrem de neputincioși. Pentru români ‟binele comun‟ nu există în vocabular și prin urmare rămân expuși unui rău generalizat și comun.
