Era anul 1802 când pe data de 9 februarie se năștea Emanoil Gojdu. Devenit adolescent Gojdu urmează cursurile liceale la liceul premonstratens din Oradea şi la cel din Bratislava.
În 1821 Gojdu se înscrie la cursurile Academiei de Drept din Oradea. Ceilalţi ani de studii i-a făcut la Bratislava şi la Budapesta. După ce a absolvit cursurile Academiei de Drept, s-a stabilit la Budapesta, unde a fost numit practicant la Tabla Regească, conform Enciclopediei României.
În anul 1866, Gojdu a fost ales deputat de Tinca.
La 4 noiembrie 1869, Emanoil Gojdu şi-a făcut testamentul la Budapesta, prin care şi-a lăsat averea „acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care aparţine la confesiunea orientală ortodoxă”, pentru acordarea de burse studenţilor şi pentru ajutorul preoţilor. În acest sens a fost constituită o fundaţie. Acestă fundaţie a funcţionat între 1870 şi 1917, acordând foarte multe burse studenţilor români, dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza şi Victor Babeş.
Averea lăsată de Gojdu a fost inzecită de administratorii priceputi ai fundatiei. In 1911 era echivalenta cu 2 tone si jumatate de aur fin.
Administratorii nu au adunat numai bani si actiuni in băncile maghiare, ci au făcut si investitii imobiliare profitabile. Averea Fundatiei Gojdu este estimata acum la aproape 1 miliard de euro. Dacă Gojdu a ales România ca moștenitoare a averii sale, fostul premier Răzvan Mihai Ungureanu a ales să piardă această moștenire.
